" DESPRE PĂRUL TĂU ÎN TOAMNĂ "
DESPRE PĂRUL TĂU ÎN TOAMNĂ
În părul tău mi-aș face cuib de cuc
Din frunze veștede și argintii de brume,
Apoi să plec în lumea mea năuc,
Să îmi pierd calea și să uit de lume.
În miez de toamnă tare-aș vrea să urc
În pomul lăudat ca să mă mirui
Și-n părul tău agale să mă-ncurc
Fiind convins că în final mă birui!
Prin ploi mă voi spăla de ametiste,
De stele, diamante și noroi,
Doar lacrimi voi depune în batiste
Când nu se va-mpărți nimic la doi.
Mă rog de toamnă și mă rog de vise
Să burdușească rafturi cu comori,
Cu gemuri și dulcețuri de caise,
Să-ți fie bine și să nu mă dori.
Iar în final de anotimp mă rog
Pe părul tău cel răvășit de vânt,
Să uit de tine, dulcele meu drog
Și să rămân cu mine-n necuvânt!