Rătăcită printre suflete...

" Moira Isabel este o printesa. Are patru ani si cinci luni,iar viata ei este un basm. Mi-ar fi placut sa pot sa scriu asta. Mi-ar fi placut sa fie adevarat. Insa… A aparut pe lume cu un strigat de luptatoare. Era august 2006, parintii ei erau incantati, iar ea gangurea fericita. Si ca orice copil, a crescut, a facut primii pasi, a inceput sa manance singura, sa se joace,sa vorbeasca. Avea prieteni de joaca, radea mult si ii placea la mare. Era o printesa, iar viata ei era un basm. Ceva s-a intamplat in mai 2008, ceva ce avea sa schimbe totul. Moira Isabel a inceput sa uite. A uitat, incet, incet, sa mai mearga singura. Apoi, picioarele i-au cedat de tot. Mai intai cel drept, urmat in scurt timp si de cel stang. La un an si opt luni, Moira Isabel mai statea doar sprijinita de perne. Iar medicii nu gaseau raspunsul. Diagnosticul intarzia sa apara si parintii micutei simteau deja gustul disperarii. Pe 10 august 2008, de ziua ei, Moira Isabel isi privea prietenii...

        Astazi de dimineata m-am trezit ca in nicio dimineata.Chiar daca vremea de afara ne face in perioada asta sa fim mai ursuzi si mai colerici eu in prima parte a zilei am fost foarte bine dispusa. Poate ca am avut un motiv intemeiat,poate ca nu,nu-mi dau seama. In schimb dupa amiaza a fost neplacuta si apasatoare. Oare atat de mult ne influenteaza persoanele cu care intram in contact starea de spirit?                                                               Totusi,vreau sa iau toate starile negative pe seama oboselii,stresului si a regimului pe care vi l-am prezentat zilele trecute (regimul Mayo).    

   Nu vom mai avea dreptul decat la 1 an de concediu pentru cresterea copilului. Sa spunem ca ar fi fost OK daca locurile in gradinite si crese ar fi fost indeajuns pentru toata lumea. Sa spunem ca ar fi fost OK daca nu am fi fost in Romania... Eu nu am bani sa dau spaga pentru a prinde un loc intr-o cresa sau intr-o gradinita romaneasca. Statul roman da legi la betie ? Unde este protectia mamei si a copilului? S-au dus pe apa sambetei. Statul nu ne mai ajuta cu nimic. Si atunci de ce sa mai fac un copil? Doar pentru a-l condamna la o viata imposibila si la sclavie? Nu vreau ca al meu copil sa ajunga sa plateasca prostiile altora . In Romania, a da nastere unui copil este echivalent cu a-l condamna la o moarte prematura sau la o viata chinuita. In concluzie : IMI ASUM HOTARAREA DE A NU MAI FACE UN COPIL ! CEL PUTIN , NU AICI... NU IN ROMANIA.

Despre Iulian v-am povestit pe 10 martie 2009: Iulian Răducanu, copilul care „ar fi trebuit” să moară - aici . Iulian are 8 ani acum. La naştere i-a fost descoperită o malformaţie gravă la ficat. Şi tot atunci, un medic îi spunea mamei lui Iulian: „ Luaţi-l să moară acasă. Nu se mai poate face nimic. Faceţi altul, că sunteţi tânără… ”. La două luni de la naştere a fost operat. În continuare cred că Dumnezeu a vrut altceva. Şi dacă Dumnezeu a vrut ca Iulian Robert Răducanu să trăiască, noi de ce nu l-am ajuta? Iulian are şanse. Un transplant de ficat. O intervenţie chirurgicală în Belgia. Costă 85.000 de euro. Tatăl lui Iulian este compatibil şi va fi donator. În România şansa i-a fost refuzată. Sau „temporizată”. Mai jos redau mesajul mătuşii lui Iulian, doamna Diana Ciontea, un document medical şi scrisoarea de la Clinica Saint Luc din Belgia. Dacă puteţi şi doriţi să ajutaţi: BCR - Sucursala Giurgiu RON: RO 31 RNCB 0145 0997 8076 0006 EURO: RO 58 RNCB 0145 0997 8076 0005 U...

Acum 8 ani, un medic îi spunea unei mame: „Luaţi-l să moară acasă. Nu se mai poate face nimic. Faceţi altul, că sunteţi tânără…” Şanse pentru copil: 0. Doar că Dumnezeu a vrut altceva. Au trecut 8 ani de atunci iar copilul trăieşte, chiar dacă este grav bolnav. Copilul se numeşte Iulian Robert Răducanu. Are 8 ani şi s-a născut cu o malformaţie gravă la ficat. De 8 ani este chinuit prin spitale, toată viaţa lui a luat medicamente. A fost diagnosticat la naştere cu atrezie de căi biliare. Când avea 2 luni, copilul a suferit prima intervenţie chirurgicală, o operaţie complicată, prin metota Kasai, însă starea lui a evoluat în rău. La 8 ani, Iulian are ciroză hepatică secundară rezultată din atrezia de căi biliare . Singura lui şansă este un transplant de ficat. Pentru Iulian a apărut şansa salvării: o intervenţie chirurgicală în Belgia. Costă 85.000 de euro . Tatăl lui Iulian, Ştefan Răducanu, este compatibil şi, dacă se strâng banii, va fi donator. De obţinerea formularului E 112 nu...

"Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea." (Mark Twain)

Denisa are 4 ani. Nu vede decât lumina puternică, nu aude, nu vorbeşte iar inimioara îi bate tare greu. Şi, pentru că nu era de ajuns, Denisa este părăsită de tată. Nici măcar nu a recunoscut-o, nu i-a dat un nume. Denisa s-a născut pe 27 noiembrie 2004 şi este din Oradea. Mama ei, Anita, are doar 24 de ani. Denisa este îngrijită de mamă şi de bunică. Toate trei trăiesc din 614 lei/lună (450 lei -legea 448, 80 lei alocaţie pentru copil cu probleme şi 84 lei ajutor social) . Când Anita a fost părăsită de tatăl copilului, s-a mutat cu mama ei într-o uscătorie. Denisa s-a născut prematur, la 7 luni. Câteva bătăi neregulate ale inimioarei şi diagnosticul a fost crunt: canal atrioventricular deschis şi o gaură la nivelul cordului. La 6 luni după naştere, Denisa a fost dusă la clinica din Târgu Mureş pentru tratament. Medicii au considerat că Denisa este prea slabă şi au trimis-o acasă, să mai ia în greutate. Când Denisa a împlinit 9 luni, medicii de la Târgu Mureş au constatat că nu doar...

" Moira Isabel este o printesa. Are patru ani si cinci luni,iar viata ei este un basm. Mi-ar fi placut sa pot sa scriu asta. Mi-ar fi placut sa fie adevarat. Insa… A aparut pe lume cu un strigat de luptatoare. Era august 2006, parintii ei erau incantati, iar ea gangurea fericita. Si ca orice copil, a crescut, a facut primii pasi, a inceput sa manance singura, sa se joace,sa vorbeasca. Avea prieteni de joaca, radea mult si ii placea la mare. Era o printesa, iar viata ei era un basm. Ceva s-a intamplat in mai 2008, ceva ce avea sa schimbe totul. Moira Isabel a inceput sa uite. A uitat, incet, incet, sa mai mearga singura. Apoi, picioarele i-au cedat de tot. Mai intai cel drept, urmat in scurt timp si de cel stang. La un an si opt luni, Moira Isabel mai statea doar sprijinita de perne. Iar medicii nu gaseau raspunsul. Diagnosticul intarzia sa apara si parintii micutei simteau deja gustul disperarii. Pe 10 august 2008, de ziua ei, Moira Isabel isi privea prietenii...

        Astazi de dimineata m-am trezit ca in nicio dimineata.Chiar daca vremea de afara ne face in perioada asta sa fim mai ursuzi si mai colerici eu in prima parte a zilei am fost foarte bine dispusa. Poate ca am avut un motiv intemeiat,poate ca nu,nu-mi dau seama. In schimb dupa amiaza a fost neplacuta si apasatoare. Oare atat de mult ne influenteaza persoanele cu care intram in contact starea de spirit?                                                               Totusi,vreau sa iau toate starile negative pe seama oboselii,stresului si a regimului pe care vi l-am prezentat zilele trecute (regimul Mayo).    

   Nu vom mai avea dreptul decat la 1 an de concediu pentru cresterea copilului. Sa spunem ca ar fi fost OK daca locurile in gradinite si crese ar fi fost indeajuns pentru toata lumea. Sa spunem ca ar fi fost OK daca nu am fi fost in Romania... Eu nu am bani sa dau spaga pentru a prinde un loc intr-o cresa sau intr-o gradinita romaneasca. Statul roman da legi la betie ? Unde este protectia mamei si a copilului? S-au dus pe apa sambetei. Statul nu ne mai ajuta cu nimic. Si atunci de ce sa mai fac un copil? Doar pentru a-l condamna la o viata imposibila si la sclavie? Nu vreau ca al meu copil sa ajunga sa plateasca prostiile altora . In Romania, a da nastere unui copil este echivalent cu a-l condamna la o moarte prematura sau la o viata chinuita. In concluzie : IMI ASUM HOTARAREA DE A NU MAI FACE UN COPIL ! CEL PUTIN , NU AICI... NU IN ROMANIA.

Despre Iulian v-am povestit pe 10 martie 2009: Iulian Răducanu, copilul care „ar fi trebuit” să moară - aici . Iulian are 8 ani acum. La naştere i-a fost descoperită o malformaţie gravă la ficat. Şi tot atunci, un medic îi spunea mamei lui Iulian: „ Luaţi-l să moară acasă. Nu se mai poate face nimic. Faceţi altul, că sunteţi tânără… ”. La două luni de la naştere a fost operat. În continuare cred că Dumnezeu a vrut altceva. Şi dacă Dumnezeu a vrut ca Iulian Robert Răducanu să trăiască, noi de ce nu l-am ajuta? Iulian are şanse. Un transplant de ficat. O intervenţie chirurgicală în Belgia. Costă 85.000 de euro. Tatăl lui Iulian este compatibil şi va fi donator. În România şansa i-a fost refuzată. Sau „temporizată”. Mai jos redau mesajul mătuşii lui Iulian, doamna Diana Ciontea, un document medical şi scrisoarea de la Clinica Saint Luc din Belgia. Dacă puteţi şi doriţi să ajutaţi: BCR - Sucursala Giurgiu RON: RO 31 RNCB 0145 0997 8076 0006 EURO: RO 58 RNCB 0145 0997 8076 0005 U...

Acum 8 ani, un medic îi spunea unei mame: „Luaţi-l să moară acasă. Nu se mai poate face nimic. Faceţi altul, că sunteţi tânără…” Şanse pentru copil: 0. Doar că Dumnezeu a vrut altceva. Au trecut 8 ani de atunci iar copilul trăieşte, chiar dacă este grav bolnav. Copilul se numeşte Iulian Robert Răducanu. Are 8 ani şi s-a născut cu o malformaţie gravă la ficat. De 8 ani este chinuit prin spitale, toată viaţa lui a luat medicamente. A fost diagnosticat la naştere cu atrezie de căi biliare. Când avea 2 luni, copilul a suferit prima intervenţie chirurgicală, o operaţie complicată, prin metota Kasai, însă starea lui a evoluat în rău. La 8 ani, Iulian are ciroză hepatică secundară rezultată din atrezia de căi biliare . Singura lui şansă este un transplant de ficat. Pentru Iulian a apărut şansa salvării: o intervenţie chirurgicală în Belgia. Costă 85.000 de euro . Tatăl lui Iulian, Ştefan Răducanu, este compatibil şi, dacă se strâng banii, va fi donator. De obţinerea formularului E 112 nu...

"Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea." (Mark Twain)

Denisa are 4 ani. Nu vede decât lumina puternică, nu aude, nu vorbeşte iar inimioara îi bate tare greu. Şi, pentru că nu era de ajuns, Denisa este părăsită de tată. Nici măcar nu a recunoscut-o, nu i-a dat un nume. Denisa s-a născut pe 27 noiembrie 2004 şi este din Oradea. Mama ei, Anita, are doar 24 de ani. Denisa este îngrijită de mamă şi de bunică. Toate trei trăiesc din 614 lei/lună (450 lei -legea 448, 80 lei alocaţie pentru copil cu probleme şi 84 lei ajutor social) . Când Anita a fost părăsită de tatăl copilului, s-a mutat cu mama ei într-o uscătorie. Denisa s-a născut prematur, la 7 luni. Câteva bătăi neregulate ale inimioarei şi diagnosticul a fost crunt: canal atrioventricular deschis şi o gaură la nivelul cordului. La 6 luni după naştere, Denisa a fost dusă la clinica din Târgu Mureş pentru tratament. Medicii au considerat că Denisa este prea slabă şi au trimis-o acasă, să mai ia în greutate. Când Denisa a împlinit 9 luni, medicii de la Târgu Mureş au constatat că nu doar...