POVESTEA LUI "MICA"

Intr-un weekend de octombrie pe cand eram in vizita la socrii mei,am zarit in curtea alaturata (este vorba de o casa unde locuieste cineva numai pe timpul verii)o catelusa alergand cu disperare prin curte.Initial,am crezut ca probabil alearga vreo pisica,insa lucrurile nu stateau deloc asa.A doua zi,cand eram pe picior de plecare tot auzeam din curtea alaturata niste crancete care se asemanau cu a unor catelusi abia fatati cu glascioare foarte subtitri si pitigaiati.Atunci am inteles ce cauta de fapt catelusa cu o zi in urma,un loc unde sa fete.Am incercat sa o ademenesc cu putina carnita sa o pot vedea mai bine ,insa a fost in zadar.Ploaia incepuse si parca sufletul meu spunea sa fac ceva,dar din pacate ma simteam nepunticioasa datorita faptului ca nu imi puteam permite sa intru in curtea omului(mai ales ca stiti cum este lumea la tara).Am plecat pana la urma,dar cu indoiala in suflet ca nu pot fi de ajutor cu mai nimic.Ca la vreo doua zile sa ma sune soacra mea si sa-mi spuna ca ,catelusa s-a instalat in magazia dansei cu cei trei catei.Parca mi se luase o piatra de pe suflet,caci desi nu-i vazusesem deja mi-i imaginam zburdand prin curte.A doua zi sa-mi mai dea o veste soacra,nu erau trei ci patru catei.Cea de-a patra catelusa ramasese in curtea respectiva,neajutorata.Noroc ca s-a nimerit sa treaca pe acolo proprietarii casei respective si au gasit-o intr-o cutie(acolo probabil unde fatase catelusa).Binenteles ca soacra a primit-o si pe ea,chiar daca era cea mai mica si mai pricajita. Datorita faptului ca este cea mai mica dintre toti si a avut sanse minime de supravietuire,am botezat-o MICA.Si astfel au ramas in magazie si pana in ziua de astazi,veseli si hotarati sa cerceteze tot teritoriul din jurul curtii .Insa acum sunt cu doi mai putin,ceilalti doi fiind adoptati de niste sateni.Din pacate nici socrii mei nu stau chiar tot timpul anului acolo si astfel le este foarte greu sa lase aceste suflete nevinovate in voia sortii.Timp de 2 saptamani cat socrii au fost plecati din localitate,m-am dus impreuna cu sotul meu la interval de o saptamana.Cu toate ca soacra mea le lasase mancare cat sa le ajunga o luna,a fost in zadar.Doar crochetele le-au fost de prisos,in rest toata mancarea si apa le-a inghetat.Astfel,apelez la voi dragi cititori cu sufletul bun sa ma ajutati sa o incredintezmacar pe MICA unui iubitor de animale.Ma refer la ea deoarece este cea mai mica dintre toti si este precum "ratusca cea urata".Tin sa precizez ca mananca orice,incepand de la mancare gatita pana la crochete si are deparazitarea intestinala facuta,este foarte jucausa si ofera atat de multa dragoste incat te face sa uiti de orice problema atunci cand o ai in preajma.Uneori un caine merita mult mai multa atentie decat un om.

"Compasiunea fata de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud fata de animale nu poate fi un om bun." ( Arthur Schopenhauer)
P.S. : Cei interesati,sa-mi lase un comentariu pe blog.Va multumesc anticipat .


Eu sunt Mica,piticuta casei.




Eu sunt Leul,ciufulitul casei.





Eu sunt Fetita,mama lor.


POVESTEA LUI "MICA"

Intr-un weekend de octombrie pe cand eram in vizita la socrii mei,am zarit in curtea alaturata (este vorba de o casa unde locuieste cineva numai pe timpul verii)o catelusa alergand cu disperare prin curte.Initial,am crezut ca probabil alearga vreo pisica,insa lucrurile nu stateau deloc asa.A doua zi,cand eram pe picior de plecare tot auzeam din curtea alaturata niste crancete care se asemanau cu a unor catelusi abia fatati cu glascioare foarte subtitri si pitigaiati.Atunci am inteles ce cauta de fapt catelusa cu o zi in urma,un loc unde sa fete.Am incercat sa o ademenesc cu putina carnita sa o pot vedea mai bine ,insa a fost in zadar.Ploaia incepuse si parca sufletul meu spunea sa fac ceva,dar din pacate ma simteam nepunticioasa datorita faptului ca nu imi puteam permite sa intru in curtea omului(mai ales ca stiti cum este lumea la tara).Am plecat pana la urma,dar cu indoiala in suflet ca nu pot fi de ajutor cu mai nimic.Ca la vreo doua zile sa ma sune soacra mea si sa-mi spuna ca ,catelusa s-a instalat in magazia dansei cu cei trei catei.Parca mi se luase o piatra de pe suflet,caci desi nu-i vazusesem deja mi-i imaginam zburdand prin curte.A doua zi sa-mi mai dea o veste soacra,nu erau trei ci patru catei.Cea de-a patra catelusa ramasese in curtea respectiva,neajutorata.Noroc ca s-a nimerit sa treaca pe acolo proprietarii casei respective si au gasit-o intr-o cutie(acolo probabil unde fatase catelusa).Binenteles ca soacra a primit-o si pe ea,chiar daca era cea mai mica si mai pricajita. Datorita faptului ca este cea mai mica dintre toti si a avut sanse minime de supravietuire,am botezat-o MICA.Si astfel au ramas in magazie si pana in ziua de astazi,veseli si hotarati sa cerceteze tot teritoriul din jurul curtii .Insa acum sunt cu doi mai putin,ceilalti doi fiind adoptati de niste sateni.Din pacate nici socrii mei nu stau chiar tot timpul anului acolo si astfel le este foarte greu sa lase aceste suflete nevinovate in voia sortii.Timp de 2 saptamani cat socrii au fost plecati din localitate,m-am dus impreuna cu sotul meu la interval de o saptamana.Cu toate ca soacra mea le lasase mancare cat sa le ajunga o luna,a fost in zadar.Doar crochetele le-au fost de prisos,in rest toata mancarea si apa le-a inghetat.Astfel,apelez la voi dragi cititori cu sufletul bun sa ma ajutati sa o incredintezmacar pe MICA unui iubitor de animale.Ma refer la ea deoarece este cea mai mica dintre toti si este precum "ratusca cea urata".Tin sa precizez ca mananca orice,incepand de la mancare gatita pana la crochete si are deparazitarea intestinala facuta,este foarte jucausa si ofera atat de multa dragoste incat te face sa uiti de orice problema atunci cand o ai in preajma.Uneori un caine merita mult mai multa atentie decat un om.

"Compasiunea fata de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud fata de animale nu poate fi un om bun." ( Arthur Schopenhauer)
P.S. : Cei interesati,sa-mi lase un comentariu pe blog.Va multumesc anticipat .


Eu sunt Mica,piticuta casei.




Eu sunt Leul,ciufulitul casei.





Eu sunt Fetita,mama lor.